marți, 1 martie 2011

Imparatia femeilor



Exista o data certa la care renaste, in fiecare an, imparatia femeilor. Armatele de barbati capituleaza, soldatii cei mai de soi se transforma in blanzi mielusei, elfii se imbraca in hainele lor bune, hobitii parasesc maruntaiele pamantului, caci astazi e despre domnia sa, femeia. Si totul incepe de la insinuarile de cu o zi inainte: "Ceeee eee maineeeeee?????", vorbe spuse cu glas de alint,in puterea noptii.

Maine, adica astazi, e chiar imparatia femeilor. Ce au titluri nobiliare pe masura: mama, sora, sotie, prietena, consoarta, matusa, colega. Au ranguri in inimile noastre de barbati, dupa cum ne-au iubit sau nu, dupa cum ne-au incalzit sau ba, dupa cum ne-au ales prima camasa de pe raft si ne-au facut-o cadou.

Iar astazi e randul nostru sa lasam deoparte platosele cele semete, sa facem plecaciune si sa spunem: te respect, femeie! Macar astazi. Ideea e sa nu incerci o minciuna, ci un exercitiu de frumusete.

Dincolo de carti, scenarii, picturi sau sculpturi, cu referire la femeie, ce acopera pamantul de secole, incerc sa vin, in nume propriu, cu o fraza, spre a argumenta imboldul pe care ti l-am dat adineauri. Ti sa va parea mereu, ba mai mult, ti se va lasa impresia mereu, ca ai cucerit. Caci vei etala costumul cel nou, de-abia scos de la croitor si umerii cei lati, fabricati, in ore si ore de antrenament si vorbele cele spilcuite, din sute de ore de citit si caleasca cea noua cu tapiterie din piele si calut cabrat pe grila anterioara si tot degeaba. Caci nu ai cucerit, ci doar ai fost ales. Atat. Restul sunt povesti de can-can, cu barbati imberbi si femei frivole, cu decor din plastic, intr-o tara de nicaieri.

Eu iti propun sa te imbraci, astazi, ales. Si doar ca sa fii o delectare pentru privirea femeii. Caci ea, spre diferenta de tine, petrece cel putin o ora, in fiecare zi ca sa arate stralucitor. Respecta, cel putin astazi, acest ritual al ei si raspunde-i cu aceeasi moneda.

Joaca-l pe "habar n-am", pana la un punct. Apoi fa-ti timp sa te duci acasa, sa te barbieresti, sa imbraci o camasa alba, la care asortezi o cravata si cu un cadou in mana, unul mic si surprinzator, sa te prezinti la usa biroului ei. Iar daca superiorul nu te invoieste pentru asa cauza nobila, sa-ti dai demisia.

Stii de ce? .....si chiar n-ar trebui sa-ti aduc eu aminte. Pentru ca mirosul omletei pe care o prepara de dimineata n-are asemanare, pentru ca vei invata cu greu sa calci o camasa, cu toate indicatiile pe care ti le voi da vreodata, pentru ca esti destul de strain de a da o dunga pantalonului, pentru ca tu, singur fiind, te surprinzi destul de rar cu ceva nou, asa cum face doamna ta, pentru ca dormitul singur provoaca cancer (sic!), pentru ca iti umple baia de creme minune, aduse din lumea larga, pentru ca detine obiecte mici si roz, ce-ti provoaca un zambet, exact atunci cand esti mai plin de promoroaca, pentru ca judeca drept, atunci cand tu stai stramb, pentru ca te-ar omori de cinci ori pe zi, dar in acelasi timp se uita spre tine ca spre tatal viitorului lor copil. De ce sa nu iubim femeia din imparatia asta?

Am blamat in grup organizat Sfantul Valentin, ca importat si Dragobetele, ca nul si neavenit, dar n-ai sa-mi poti aduce argumente ca 1 de Martie nu e ziua femeii. Este, cu varf si indesat. Asa ca, manifesta-te ca atare!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu