joi, 31 decembrie 2009

"I love beauty. Is not my fault"





Valentino Garavani. Giancarlo Giammetti. O poveste veche de 45 ani. O casa de moda si doi oameni care au construit o institutie pornind de la pasiune. Consider-o cum doresti: darul meu de Anul Nou pentru tine, curs de marketing aprofundat sau lectie de stil si atitudine.

miercuri, 30 decembrie 2009

Haina de origine militara


Uniforma militara a facut mereu sa se intoarca capetele. Pentru ca ei sunt eroii, luptatorii. Asta in legendele poporului. Unii, activi sau veterani, nu cred ca au inteles nici astazi de ce au luptat. Dar istoria califica astfel de situatii, iar nu noi.

Astazi ma tund (continuare)


M-au urmarit obsesiv ani de-a randul halatele albe, de doctor, ce imbracau corpurile masive ale unei "frizerite" trecuta bine de 40, femeie la casa ei, cu 3 copii si care ma tundea la Cooperativa "Sporul". Avea ceva din uratenia unei asistente care agita seringile inainte de a ti le infige pe undeva.









Cu timpul am inceput sa deslusesc codul vorbit, iar spaimele au trecut, caci gadilatul masinii de tuns, pe ceafa si la tample, imi dadea o super stare de bine. Si am revenit mereu. Singur.


Acelasi ritual. De fiecare data. Doar metodele aplicate asupra podoabei capilare au variat. Am pasit prima data intr-o frizerie cu "hair stylist" (sic!) pe undeva pe langa Brescia, la vreo 200 de km de Milano. Sa tot fie vreo sase ani. Si m-au luat si m-au spalat pe cap. Inainte de a ma tunde. Am tratat-o momentan ca pe ceva iesit din comun, ca pe un afront. Dar, cu totii stim, ca acesta e normalul ritual. Spalat: si inainte si dupa.

Iar parul se umezste, apoi se samponeaza cu putin sampon, nu in exces.







Dupa o corecta clatire, se foloseste un prosop de bumbac care va absorbi din umezeala parului. Nu se freaca excesiv. Un bun frizer stie sa indeparteze cu apa calda impuritatile, praful sau nisipul, din parul nostru.







Iar parul se samponeaza usor, spre curatare si regenerare, cu buricele degetelor, iar nu cu palmele. Si clatirea se va face mai degraba cu apa aproape rece spre revigorarea sa. Daca parul e foarte gras sau foarte murdar, operatiunea se poate repeta.


Un frizer veritabil nu uita de parul din nas si de cel din urechi. Taiati-l. Fara frica. Cu un trimmer sau cu foarfecul.









Iar daca va e frica de lama foarfecului, incercati metodele traditionale din Orientul Mijlociu.Ceva mai incendiare.



Eticheta spune ca parul iti poate fi atins doar de un alt barbat atunci cand vine vorba de tunderea lui. Iar asta au instituit-o britanicii. De mult. Pentru unii a ramas si astazi.







Britanicii au trecut prin multe locuri prin lume. Fie ca le-au vizitat sau le-au cucerit, amprenta e de observat mai peste tot: India, Africa, Caraibe, Orientul Mijlociu. Daca e sa fie ceva spectaculos in materie de tunsori masculine, aici incluzand si barbierit sau un masaj sanatos al scalpului dupa tunsoarea propriu-zisa, nu ezita, in calatoriile tale sa intri intr-un astfel de salon in India sau in Turcia. Tratamentul aplicat este....minutios.




video




Niste maini de aur. Nu stiu daca o mostenire locala sau un amalgam intre reminescente ale ocupatiei britanice si obiceiul locului. Oricum ar fi, cred ca te duce spre o stare de mareata relaxare.


Avem si etalon in domeniu. Trumper's - 20 Jermyn Street, Londra. In denumire completa, de vitrina, "Joe F. Trumper / Gentlemens Perfumer". Doar cu programare. Iar clientii sunt nume mari. De ceva vreme l-au acceptat pe lista si pe Abramovic. Dar cu mari interventii.





Tratamentul in salon e ca nicaieri. Duo-urile sunt deja consacrate de ani buni, iar orice nou venit este introdus de ceilalti. Produsele folosite sunt si ele de dincolo de linia uzuala a produselor de gen. Indiferent de lungimea parului, ei te sfatuiesc sa ti-l piepteni. Macar capilarele o sa fie fericite, daca nu, chiar tot scalpul. Foloseste o perie. Fii gentil in gesturi. Foloseste o perie din par natural fixat bine pe un suport de cauciuc.





Daca aterizezi la Londra, sa nu uiti de adresa mai sus amintita, dar nu ignora nici produsele de la D.R. Harris - 29 St. James's Street. Am vazut un sampon ce nu face prea multa spuma, dar e foarte practic la drum lung: nu se varsa, caci e sub forma de pasta.







Si Trumpers ofera produse de calitate superioara: creme de par, cu aplicare pe parul ud sau uscat, lotiuni tonifiante, briantina (unde esti tu, Elvis?), substante de tonifiere a scalpului, unele cu retete vechi de o suta de ani.










Pentru alte aduceri aminte - pomada. Cazuta in desuetudine, prin nefolosinta, caci cronicarul de azi spune ca vremea ei a trecut, e folosita inca de frizerii cei mari si scortosi in Regatul Unit pentru lorzii din Camera Comunelor, la tunsoarea de seara, dupa degustarea de ceai de la orele 17.







Produse ca briliantina, gel, pomada isi au locul in viata noastra de zi cu zi. La unii, pentru scopuri nobile - ingrijirea parului. La altii, ca mijloc de exprimare a trairilor interne.







In toata aceasta stralucire pe care i-am dat-o parului ar trebui sa lipseasca matreata. Si umerii sacoului n-ar trebui sa fie mereu plini de praful alb de natura seboreica. La unii nu cedeaza, desi au urmat toate tratamentele. Insistati spre cai naturale de remediere a situatiei. Iar pentru ceilalti mandri posesori de matreata: e de bun simt! - intrati in orice magazin de produse naturiste si intrebati de problema voastra. Natura da mereu raspuns la intrebari. O face demult de tot.


Bucura-te. Rasfata-te. Lasa-te pe mana frizerului. Apeleaza la cei cu eticheta. Si nu te intrista ca a mai trecut o luna de la ultima vizita la frizer. Imbatranim cu totii. De asta data, frumos.


luni, 28 decembrie 2009

Astazi ma tund

Legenda spune ca forma fetei dicteaza tunsoarea. Adevarat. Spun ca daca ai urechile clapauge nu ar trebui sa-ti razi parul de la tample sau sa se intample sa-l tai foarte scurt. Vor iesi foarte tare in evidenta.

Dar sa lasam legendele la o parte o vreme si sa schimbam o vorba despre istorie si canoane in materie.

duminică, 27 decembrie 2009

Domnule, asa cum mama m-a facut!




E o perioada ciudata. Asta, intre Craciun si Anul Nou. Mai fumam inca doua tigari, ne imbracam, iarasi in oras cu prietenii, a treia seara la rand si un film inainte de culcare.

Atentie! ...atentie!. Exact peste trei zile ar trebui sa incap in tinuta formala sau mai putin formala pentru petrecerea de Revelion. Optez pentru petrecerea din oras, de la restaurant si las pe anul viitor un Revelion la munte. Mi-ar trebui un costum. Chiar nu-l vreau pe cel larg de anul trecut. Ba cred ca pantalonii imi sunt un pic mici in talie, am mancat ceva mai mult si nu m-am ridicat de pe canapeaua asta de vreo saptamana. Ce fac?

miercuri, 23 decembrie 2009

Pana unde? Pana dincolo.



Ar trebui doar sa ridici barbia. Si cand ai gasit o oglinda sa te privesti in ea. Stai drept. Si scoate mainile din buzunar. Stiu, e dificil sa nu faci ceva cu ele. Daca tot le-ai scos din buzunar fa-le folositoare. Intre degetul mare si cel aratator prinde o bucata de material al pantalonilor pe care ii porti. Sau al tricoului sau camasii de pe tine. Stiu, e doar un material. Bumbac, lana, mohair, lycra. Daca te uiti atent la eticheta ai sa si gasesti reperul din care e confectionata imbracamintea ta. Ar trebui sa-ti placa atingere materialului. Sa-ti dea senzatia de moale, catifelat, iar nu rugos sau intepator. Caci haina e facuta sa te protejeze, sa te inveleasca, iar nu sa-ti irite pielea sau simturile. Caci daca te irita, sigur e de aruncat. Repede.




marți, 22 decembrie 2009

Domnii se duc acasa de Craciun


Gata, un ultim "enter"....si apoi "shut down"...asa..si gata. Fara prime, cu zapada multa imprejur, domnii coboara din turnurile de sticla si se duc acasa. Adica la casa de unde sunt ei. La mama. Cand? Poimaine. Unii n-au vazut-o de mult timp, altii sunt inca sub obladuirea ei, dar invariabil, de Craciunul asta te vezi cu mama.


luni, 21 decembrie 2009

Intrebari de peste zi


Voi traduce in cuvinte gesturi de fiecare zi despre cum ma asez in fata garderobei personale si ii arunc semne mari de intrebare. Asta?...sau asta si asta.....sau astea doua...nu, mai bine asta albastra si gata. Si pantofii? De la ei trebuia sa incep. Iar si iar.

Unde gasesc orientarea? In vitrinele multicolore? Nu. La critici, in reviste? Nu. In istoria modei? Poate, dar prea vast. Tendinte? Un termen fad, dar respectat. Unde, deci? La terasele din oras? Nu, azi e frig si sigur sunt inchise. Poate la cafenele, in cluburi? Acolo, totul e trecator. Chiar si trecatorii.


Mai bine o iau cu inceputul. De unde incep? Categoric, de la ce posed. Un trup de o oarecare forma si o garderoba. In combinatii de doua, luate cate trei sau patru, fara excese matematice, trebuie sa le potrivesc. Si asa am sa si fac. Si doar ca sa ma bucur de ceva efemer cum e combinatia de texturi si culori.

Da, o sa trecem si pe la "asa da" - "asa nu", si pe la street fashion, si pe la ready to wear, dar nu vom scapa din poveste nici tailored suits, nici oxford shoes.

E o poveste despre atitudine, despre schimbare si despre bucurie. Vom petrece, domnilor, caci voua va sunt adresate scrierile de fata, un pic mai mult timp in fata garderobei spre a descoperi impreuna stilul personal. Fara marca sau nume, uzand la maxim de identitatea fiecaruia.

Ne vom sprijini pe tot ce ne inconjoara, ca oferta vestimentara si vom alege elemente. Le vom impreuna, spre deliciul asistentei si al publicului. Lasand in urma doar semnul elegantei.