Repede. Asa cum m-am si apucat. Nu stiu cum e cu plasturii, cu pastile inlocuitoare de doza zilnica de tutun, cu o serie de carti scrise sau cu sedinte la psiholog. Stiu varianta mea.
Iar aici trebuie sa afli ca am fumat vreme de 10 ani, fum tras in plamani de fost sportiv. Si nu a fost bine deloc. Dar nu vreau ca prelegerea de fata sa sune a lectie moralizatoare, ci mai degraba a aplicatie practica.
E cam in felul urmator: se ia cam cea mai stresanta perioada din viata (aceea in care tamplele se incing, palmele transpira singure, mergi de la A la B si nu prea stii unde esti, iti vine sa spargi ceva, etc.) si se fumeaza dublu decat de obicei. Pentru cei care fumeaza un pachet pe zi, se recomanda doua. Pentru cei care fumeaza doua, se fumeaza patru. Si tot asa, pastrandu-se ratia.
Nu se mananca nimic pret de 20 ore, nu se prea bea apa. Si se fumeaza aproape tot ce am spus. La un moment dat apare invariabil durerea. La subsemnatul a fost o gheara undeva in stanga sternului, cu o amorteala care a plecat usor pe interiorul bratului. Stapanirea de sine m-a facut sa incerc sa respir regulat si sa ma duc sub un dus cu apa rece, pentru a alimenta cu oxigenul lipsa si pentru a intensifica bataile inimii. E tot ce am stiut sa fac.
Iar durerea, ce a persistat cam o ora, m-a facut sa pasesc hotarat spre locul unde era pachetul de tigari si sa-l arunc pe geam. De tot. Durerea m-a lasat sa ma las de fumat.
Pot extrapola oricand subiectul pe alta tema mult mediatizata: persoanele supraponderale (bineinteles, ce exceptiile de rigoare - cazuri de patologie clinica endocrina). Le recomand nu sa nu manance, ci dimpotriva sa manance in exces. Pana la pragul la care se atinge nivelul "nesimtirii". Daca nici dupa atingerea acestui prag, organsimul, prin actiunile dictate de creier, nu ia atitudine, e o problema mai grava decat excesul de tesut adipos. Iar problema e localizata sus, la ultimul nivel - si tine de slabiciune personala, de delasare si de incapacitate de adaptare.
Nu stiu daca cele mai indicate actiuni pentru a te lasa de fumat sunt citirea mesajelor de pe pachete sau din tot felul de campanii de prevenire a fumatului. Asa cum nu cred ca vreodata vreo campanie de gen, relativ la consumul de droguri, de alcool sau de tutun (sau de munca - valabil pentru workoholici), va avea vreodata efecte reale. A "impune" prin mesajul lansat o anumita atitudine fata de aceste vicii mi se pare din start gresit. Nu sunt psiholog, dar cred in prima instanta ca fiecare om si dependenta sa sunt cazuri absolut individuale, iar inainte de orice fel de atitudine dojenitoare sau coercitiva, trebuie sa asculti, nu sa vorbesti.
Ce s-a intamplat dupa? Centrul nervos virtual format in atatia ani de gesturi repetitive asimilate fumatului si-a facut din plin datoria si a inceput sa alarmeze organismul ca el vrea in continuare ceea ce i se cuvine. Problema lui a fost ca lupta dintre ideea durerii resimtite in seara cu pricina (si posibilitatea repetarii episodului) si aceasta nevoie a avut un singur castigator: instinctul de conservare. Senzatia de "ceva lipsa" am resimtit-o aproape o luna. Dupa care, brusc, a inceput sa se topeasca. Intr-o dimineata pur si simplu nu mai era acolo.
Am stiut ca am trecut examenul suprem atunci cand o tigara a fost aprinsa in fata mea, iar fumul mi-a fost suflat spre nas. Nimic, absolut nimic. Nici cea mai mica tresarire. Nici cea mai mica pofta. Ba am si strambat nasul, prima data in viata, despre mirosul degajat.
Au trecut de atunci luni intregi, aproape un an. Mai pastrez o singura bricheta ce-mi serveste la aprinderea aragazului. Si retraiesc o noua viata. In care simt sangele cum se duce in locuri in care nu mai fusese demult. Si mai stiu ca ma trezesc altfel, fara o cavitate bucala care....n-o sa intru in amanunte. Si mai stiu ca am cu totul alta forta fizica si mentala.
Da, mananc cu alta pofta mancarea. Legenda ce spune ca te ingrasi dupa ce te lasi de fumat, la mine, e cat se poate de reala. Dar greutatea ce a inceput sa creasca, am tinut-o in frau prin sport, prin miscare. Si continui s-o fac.
Cineva din familie, ce n-a fumat vreodata, mi-a spus ca dependenta de tigari, nevoia de ceva de care chiar nu ai nevoie, te face doar un tip foarte slab, atat in ochii tai cat si ai altora. Iar pariul pe care incercam sa-l castigam aici, cu fiecare post, imbracand-ne adecvat sau purtandu-ne corect, e puterea si libertatea. Dependenta de tigari te face doar un alt prizonier.
Exista si scenariul in care totul devine foarte greu si chiar nu se poate. In varianta asta incearca sa folosesti faptul ca fumezi ca o unealta de socializare si s-o folosesti ca atare in interesul tau. Gandeste-te macar, pentru a le rari, ca atunci cand iti vei aprinde urmatoarea tiigara, sa fie cu folos - discutia purtata la o tigara sa-ti aduca un venit. Daca nu se intrevede asa ceva, nu o aprinde. E doar un alt pariu cu tine.
Felicitari pentru vointa. Asta spune mult despre caracter.
RăspundețiȘtergereM-am lasat de 7 luni si ceva, dupa ce am fumat 10 ani 1 pachet pe zi. Am mai avut tentative de lasat care tineau cam o saptamana. Acum ca m-am lasat cu adevarat, imi dau seama ca nu am vrut suficient de mult la tentativele anterioare.
RăspundețiȘtergerePrimele 3 zile sunt cele mai grele, apoi mai e un hop sa treci primele 3 saptamani.
Mi-am gasit ocupatii pentru maine gen mancat seminte si ocupatii pentru organism gen bagat ciocolata si schimbat total programul. Mi-am luat (aproape) liber de la servici si am facut tot felul de "nebunii" ce nu le faceam niciodata: mers la cinema in mijlocul zieli, in mijlocul saptamanii si mers pe jos distante mari. Orice ca sa imi ia gandul de la tigari.
Nu mi-am batut capul cu ingrasatul, e doar o etapa de cateva zila cu bagat ciocolata sau altele.
Acum imi displace sincer mirosul de tigari si nu am nici un fel de tentatie.
In alte tentative de lasat, totul se naruia in momentul in care intervenea alcoolul. Acum am facut exact pe dos: in 3-a zi de lasat am iesit cu prietenii, aproape toti fumatori. Am infruntat problema de la bun inceput, ca sa nu devina o scuza de reapucare, cum a mai fost.
Am si acum un pachet de Kent 8 cu vreo 10-12 tigari in el in casa. Sta la locul lui, locul ce il foloseam pentru "rezerva".
Am mers pe ideea ca imi ia 5 minute sa ma duc la magazin si sa imi iau tigari. Asta nu e o bariera suficienta.
E foarte important sa iti dai seama ca nu exista "doar o tigara". Sa te lasi e de fumat inseamna sa nu fumezi nici o tigara, nici macar "doar o tigara".
Nu am fumat absolut de loc in cele peste 7 luni.
Ciocolata si seminte n-am mai folosit din primele zile :).
Acum e totul ok. Chiar daca nu simt nici o nevoie de fumat, imi dau seama ca sunt vulnerabil si imi trebuie vreo 12-24 de luni sa stiu sigur ca m-am lasat. Trebuie doar sa nu fumez "o tigara".
Dar de acum e mai usor. :)
M-am lasat de fumat la 1 ianuarie dupa 4.5 ani de fumat in medie 15 tigari pe zi. stiam ca nu o sa fac fata la o situatie "cold turkey" asa ca m-am inarmat dinainte cu plasturi si tigareta electronica fara nicotina. Si asa au trecut aproape trei saptamani de cand n-am mai fumat. La inceput toate vechiurile obiceiuri tipau la mine: cum te-ai trezit si nu fumezi, ai mancat si nu fumezi, bei si nu fumezi, esti nervos si nu fumezi. Dar pana la urma au disparut. La fel si tigareta electronica in ultimile zile.
RăspundețiȘtergerePana la urma lucrul cel mai important care mi l-am demonstrat in ultimele saptamani e ca merge si pe plan personal Adica daca imi pun ceva in cap si muncesc in directia respectiva ceva tot iese.
Iti multumesc Cezar, pentru acest articol care imi aminteste ca se poate si ca trei saptamani e o nimica toate fata de un an. Acum am un alt obiectiv in fata.
Nu sunt de acord cu ideea că trebuie să fii hotărât să nu mai fumezi nici o ţigară, pentru că asta te poate descuraja. Pe mine asta m-a făcut de vreo două ori să mă reapuc de fumat după ce mă lăsasem, pur şi simplu m-a luat jalea gândindu-mă că n-o să mai fumez niciodată şi am vrut să amân momentul lăsării definitive. Cred că pentru unii oameni paşii mici sunt mai buni. Cum vezi prin filme că-şi setează alcoolicii ţeluri bine definite şi încep cu unele mici de tot.
RăspundețiȘtergereDe exemplu, eu m-am lăsat de fumat acum de Crăciun, dar într-un mod mai parşiv. În sensul că de data aceasta nu mi-am mai propus să nu fumez niciodată, ci am tot zis "să nu fumez azi", "poate fumez mai încolo, dacă într-adevăr nu mai pot", amânând mereu. Am o foarte mare experienţă în păcălirea răului de maşină ("acum dorm", "aproape am ajuns la destinaţie, trebuie să mai rezist doar puţin", cu pierderea voită a noţiunii timpului şi somnolenţă indusă), am aplicat acum tactici asemănătoare. Sigur, am şi scris public despre faptul că m-am lăsat de fumat, ca să nu pot da înapoi, măcar de ruşine faţă de toţi prietenii şi cunoscuţii. :)
Am fumat timp de 10 ani, cu câteva pauze, din fericire însă doar 5-7 ţigări pe zi în medie. Mereu am spus că fumez de plăcere, nu câte un pachet pe zi ca disperata. Dar şi la mine era dependenţă, fie ea şi psihologică.
Încă mai îmi doresc o ţigară în unele momente, mai ales seara, dar am rezistat. Cu multă ciocolată şi puţin vin. Mulţi asociază alcoolul cu ţigara, la mine un păhăruţ de vin e un substitut, chiar mă ajută când am o dorinţă disperată să fumez, poate şi fiindcă beau rar.
Acum a început să mă deranjeze mirosul de ţigară din baruri şi chiar al colegilor mei de birou, atunci când se întorc de la fumat. Dar asta nu mă împiedică să-mi doresc în continuare să fumez. Mirosul de ţigară e neplăcut doar atunci când vine de la alţii, când miroşi chiar tu nu-l simţi. Cu siguranţă şi eu miroseam la fel de urât, cu toate ţigările mele mentolate. :)
Referitor la articol, şi eu citisem ceva asemănător însă mai violent ca rezultat: pune un fumător să tragă dintr-o ţigaretă obişnuită cât de mult şi adânc poate de 3-4 ori la rând; fiind obişnuit, va trage probabil până spre jumătate sau chiar dincolo ... şi apoi vine durerea de care spui.
RăspundețiȘtergereÎncă sunt curios să încerc pe viu pe cineva chestiunea.
teamadetrepte, depinde ce iti propui. Si cred ca te contrazici singura. :).
RăspundețiȘtergereEu mi-am propus sa nu mai fumez nici o tigara niciodata. Si de data asta (spre deosebire de datile esuate) nu cred ca e o pierdere faptul ca nu o sa mai fumeze nicidata. Cred ca ar fi o pierdere daca o sa fumez.
Oricum, cred ca ceva e mai usor sa te lasi de la 10 ani x 5-7 tigari pe zi, dar tot e de lucru :). Succes!