Dar sa lasam legendele la o parte o vreme si sa schimbam o vorba despre istorie si canoane in materie.
Secolul XX a fost plin, pana pe la 1960, de barbati tunsi scurt la spate si in partile laterale. Traditia s-a prelungit si in secolul de fata pentru marea majoritate a lor.
Dar parul lung a fost si el o alegere. Mai intai ca un semn de protest fata de conceptiile burgheze de la sfarsitul anilor 1950, pentru ca mai apoi sa se consacre cu totul in randul barbatilor anilor 1970. Si pentru a-l purta atunci nu trebuia sa fii musai cantaret, actor, poet sau pictor celebru.
In cercurile conservatoare greu de acceptat aceasta alternativa. Dar exceptiile confirma mereu regula. Un avocat de succes sau manager e foarte putin probabil, dar e posibil, sa-l gasim la locul de munca cu parul lung.
Astazi, cei tineri, au adoptat parul scurt aranjat in varii forme si chiar culori. Cei in varsta tind odata cu anii sa-si lase parul un pic mai lung. Sunt observatii personale.
Avem si reprezentanti celebri ai fiecarei tipologii.
Creatorii - spirite aparte pe care lumea i-a imbratisat mereu ca iesiti din comun. I-a numit, pe unii, genii. Eu ii denumesc creatori. Iar creatorii nu au stat nicicand in tipare. Daca eram contemporani, chiar nu i-as fi imaginat tunsi soldateste pe un Leonard Bernstein sau Einstein. Parul are volum, carliontii sunt la vedere, iar in cazul lui Bernstein parul sta aranjat la primele acorduri, pentru ca de la al doilea acord sa se uneasca cu muzica.
Excentricitatea a fost in cazul lor creatie, iar nu anormalitate. Asa au venit in istorie, cu tot cu parul lor zburlit, razand de canoane si tipologii ale coafurii epocii in care au trait.
Aristocratii. Se remarca din multimea de capete barbatesti: par mai lung in crestet, fara a fi tuns in scari, urechi acoperite si par mai scurt la ceafa. Daca nu ar fi print, ai zice ca e cu siguranta un avocat de succes, broker sau bancher. Dar pe Charles il cunoastem.
Italienii. Stau seara la terasele de pe langa piateta centrala si-si savureaza cafeaua, cea de doua degete, tare si aromata. Grupul central e format din domni in etate, gesticuland interminabil. Ii remarci si doar pentru tinutele foarte ingrijite, dar si pentru tunsoarea specifica. Tenul de culoare inchisa si parul caliontat, lasat un pic mai lung dau nota definitorie acestui barbat sud-european. Si chiar nu conteaza varsta. Parea verde si la peste 80 de ani. Agnelli.
Dandy. O coada de cal purtata cu nonsalanta de Lagerfeld, era de neacceptat acum 50 de ani. Astazi, daca privesc atent, observ sportivi cu parul prins in coada, studenti la Arte, copii de aristocrati sau chiar functionari bancari. N-as crede, in schimb, sa observam in curand vreunul din capetele incoronate ale lumii adoptand un astfel de stil. Dat tu poti indrazni oricand.
Calvitia. Spaima, groaza eterna din partea masculina a planetei. Si la urma urmei ,de ce sa n-o port cu mandrie? E un dat. Ceva natural. Nu inseamna ca sunt mai putin fermecator. Si el, farmecul personal face totul. Asortat cu o garderoba pe masura, chiar distruge preconcepte. Fii fermecator, jovial, liber. Nu te crampona de judecati ante-prima. Sa spun Sean Connery? Dar e valabil pentru toti ceilalti muritori de rand. Uita-te atent la el. E pur si simplu radios.
Si alternative? Peruca. O salvare pentru multi dintre cei celebri. Sa incepem cu Fred Astaire? In toate filmele sale a purtat peruca. In viata particulara prefera sa-si acopere capul cu o palarie sau sapca de fetru. Si a dansat minunat dintotdeauna.
Elton John e deja celebru. Pentru multe. La inceput a fost celebru pentru perechile de ochelari extravaganti pe care le purta. A fost doar o incercare de a distrage atentia publicului de la parul care incepuse sa-i cada. Au urmat perucile - in toate formele si culorile. Continua si astazi.
A fost si Andy Warhol intre purtatorii de peruca. Nu s-a jenat vreodata sa si-o afiseze - marea si bogata lui peruca de culoare argintie. Ba dimpotriva, chiar daca intotdeauna i s-au intrezarit de sub peruca radacinile parului natural, nu s-a deranjat vreodata sa si-o aranjeze altfel. Iar pe Marilyn o stim descrisa in toate culorile lumii doar de la el.
Pot paria ca nici de Frank Sinatra nu stiai. Da, s-a tuns scurt pana la momentul la care a trebuit sa opteze pentru peruca. Si "My Way" a ramas tot neegalat in interpretare.
Clasificati sau nu, cei enumerati raman peste vreme repere ale epocii moderne. Stiu ca au fost liberi si au creat. Iar podoaba lor capilara lipsa sau ingrijita prin cele mai fine saloane ale vremii nu i-a facut mai celebrii sau mai putin celebrii, ci doar ce-au ascuns sub ea: refrene si franturi de geniu sau sobrietate aristocrata spre admiratia sau dezaprobarea unei intregi planete. Dar au lasat urme indestructibile.
Nu te emotiona foarte tare. Continuam si maine cu si despre ingrijirea parului. Pe la orele dupa amiezii ajungem la salon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu