Ciudat e ca povestea umbrelei incepe acolo unde e soare. Si doar ca apanaj al capetelor princiare. Ai si tu, in fata ochilor, imaginea imparatilor si regilor in jilturile lor somptuoase, aparati cu o umbrela, de pajii ce stateau ascultatori imprejurul lor.
Umbrela a migrat din aceasta zona si a fost preluata pentru prima data, spre uz personal ,de catre femei. Si tot pentru a le proteja de soare.
Umbrela, etimologic, provine din latinul "umbra", folosit si astazi cu acelasi inteles. Englezii au fost cei care au diminutivat termenul, ajungandu-se la forma sa de astazi.
Era de inteles ca englezii sa fie cei care se autoproclama nasii umbrelei in forma ei moderna. Iar martor absolut le sta vremea cea ploioasa din insula.
Cel care a adus-o in vizorul publicului, spre intrebuintarea ei actuala a fost Jonas Hanway (1712 - 1786), englez de vaza, ce si-a etalat achizitia pentru prima data pe strazile Londrei. Pe placa sa memoriala, din Westminster Abbey, ni se aduce aminte ca a fost un protector recunoscut al orfanilor si prostituatelor vremii. Nimic despre umbrela.
Pe la 1800, umbrela de ploaie cantarea in jur de 18 kg. Incepea sa devina deja un accesoriu masculin obligatoriu al gentlemanului londonez. Nimeni n-ar fi recunoscut migratia sa din gama de accesorii specific feminine.
Un protejat al Majestatii Sale, regina Victoria, Samuel Fox din Sheffield, a inventat cadrul din otel usor pentru umbrela, fapt ce a dus la usurarea considerabila a produsului finit. Se intampla pe la 1852.
Perioada coincide cu marea expansiune a imperiului britanic, fapt ce duce la raspandirea umbrelei, ca si accesoriu, la nivelul populatiei de rand. Materialele din care aceasta era fabricata proveneau din vastele colonii, iar umbrela, per exemplar, costa mai putin de un penny. Toata lumea si-o putea permite.
Pe continent, ideea ajunge cu repeziciune, iar la 1715, manufacturierul parizian Marius proclama inventia umbrelei de buzunar. In 1852 John Gedge anunta, tot din Paris, umbrela cu deschidere automata.
Marea lovitura in domeniu e data de germanul Hans Haupt, la 1920, tocmai in Berlin: umbrela telescopica, denumita "Knirps". In 1936, aceeasi Germanie, proclama aparitia primului model de umbrela telescopica automata, sub egida "Lord and Lady".
De pe la 1950, umbrela de buzunar devine un accesoriu la moda. Anii '60 aduc inventia si folosirea pe scara larga a nylon-ului. Apar astfel modele in varii culori si imprimeuri.
Producatorii din estul indepartat schimba drumul umbrelei, la inceput de secol XX, dat fiind folosirea fibrei de carbon si a aluminiului pentru constructia cadrelor metalice ale umbrelei.
Daca amanuntele anterioare ti-au deschis apetitul sau curiozitatea, poti vedea mai multe in Gignese, langa Lago Maggiore in Italia, vizitand Muzeul Umbrelei. Da, exista si asa ceva.
Revenind la vremurile noastre ploioase, sustin cu tarie ca e indicat sa ai o umbrela. Ar trebui sa se incadreze cu succes in accesoriile masculine pe care le posezi pana la ora aceasta.
Ce-ar trebui sa stii inainte de a o achizitiona? Ar trebui sa stii partile componente, asa cum apar ele in vocabularul englez, pentru a putea verifica calitatea unei umbrele in magazinele specializate in care vei intra.
Ar trebui sa mai stii ca o umbrela de calitate este cusuta din nylon sau velcro, materiale impermeabile, uzitate spre a te proteja de intemperii, chiar din cele mai devastatoare.
Cadrele si ramele metalice ce ancoreaza intregul ansamblu ar trebui sa fie trainice. Asa cum spuneam, sunt, de obicei, din aluminiu, dar exista si modele din fibra de carbon sau otel, sensibil mai usoare.
Culoarea ar trebui sa fie una inchisa. Culorile clasice ale umbrelei sunt: verde inchis, negru, bleumarin.
Incearca sa eviti culorile puternice. In cel mai fericit caz ai putea opta pentru un imprimeu in caroruri.
Manerul unei umbrele de calitate este confectionat din lemn. Spre a-i da o tenta imperiala, in partea sa inferioara, manerul prezinta si o banda metalica din argint Malacca.
O banda aurie din aliaj, e considerata neavenita la manerul unei umbrele.
Nota de distinctie este data umbrelei, conform specialistilor, de cele doua elemente distinctive: lungimea axului si culoarea materialului. Cu cat mai lunga, cu atat mai bine. Cat despre culori, cele specificate mai sus, sunt cele indicate.
Forma "carapacei" formata de umbrela la momentul deschiderii sale trebuie sa fie obiect de studiu pentru tine. Nu uita ca odata cu ploaia, incepe sa bata si vantul.
Iar intoarcerea umbrelei pe dos e o imagine pe care o vezi de fiecare data, la fiecare ploaie.
Cum poti evita acest fapt? Achiztioneaza o umbrela ale carei margini sunt lasate vizibil mai jos. Unghiul format de intregul angrenaj, nu va permite vantului sa o intoarca pe dos.
Umbrela a capatat de-a lungul timpului si alte uzitari. Celebra ramane folosirea sa ca si teaca pentru sabiile tinerilor duelisti de alta data.
Existau chiar si manuale in acest sens.
Fara doar si poate, umbrela fabricata dupa o reteta originala, are o duritate extrema.
Unii si-au ascuns chiar sabia de samurai in interiorul sau.
Inovatiile nu au lipsit in domeniu. Fie ca au urmat o linie aerodinamica,
fie ca au inceput sa se prevaleze de noile inventii in domeniul tehnologiei,
umbrelele raman si trec impreuna cu noi peste spatiu, timp si mai ales ploi.
Incearca sa ai in garderoba cel putin o umbrela, neagra, cu maner de lemn, nepliabila si cu deschidere manuala.
O poti achizitiona de la James Smith, Raindrops sau Swaine Adwey & Brigg din Londra. Iar daca nu ai drum intr-acolo, studiaza-le oferta si incearca sa gasesti ceva asemanator pe la noi.
Dupa ce ai cumparat-o, incearca sa o incadrezi, intr-o zi ploioasa, in gama celorlalte accesorii masculine pe care deja le posezi: servieta, manusile de piele, butonii, batista de la piept.
Imaginea rezultata ar trebui sa fie una armonioasa, draga purtatorule de umbrela.
Sunt admirabile umbrelele construite pe un baston intreg din lemn (pe care te poti si sprijini), mai ales cand este un arbust tanar in coaja - se fac din castan, din artar, ulm... chiar si din Malacca (un fel de Rattan). Evident, astfel de umbrele nu se preteaza industrializarii, intrucat fiecare baston trebuie prelucrat, indreptat, potrivit cu un inel care sa gliseze cursiv - totul cu mana si sub ochiul artizanului umbrelar. Manerul se curbeaza la abur si se strange in chingi pana isi fixeaza forma. Daca nu ramane putin incovoiat spre interior (mai mult de 180 de grade), se considera ratat.
RăspundețiȘtergereEnglezii intaresc varfurile cu alama, iar italienii cu corn. Avantajul in cazul alamei este ca varful se poate monta foarte usor dupa ce lungimea bastonului a fost adaptata inaltimii si lungimii bratului purtatorului (asa se intampla la James Smith, de exemplu, unde umbrelele se ajusteaza cand se vand). Cornul folosit de italieni este mai aratos, dar in acest caz trebuie sa comanzi umbrela la lungimea corecta de la inceput, cu bastonul din lemnul preferat si cu cupola din materialul dorit (care poate fi - si era la la origine exclusiv - matase naturala). Matasea functioneaza interesant, ea nu este impermeabila cand este uscata, dar dupa ce se uda, fibra se umfla, umple interspatiile si devine impermeabila.
In fine, un barbat trebuie sa stie sa si poarte o umbrela elegant - insotindu-si mersul cu miscarile ei - nu ca pe un toiag. Cand aveti nevoie sa va eliberati mana, umbrela se agata de antebratul indoit, intotdeauna cu tija pe partea dinspre corp, pentru a evita ca aceasta, prin balans, sa va stinghereasca mersul.
Englezii sustin ca o umbrela nu are ce cauta in afara orasului. Daca te afli in mijlocul naturii, trebuie ai mainile libere pentru diversele activitati pe care traiul acolo le presupune. Te aperi de capriciile vremii cu o haina impermeabila cu gluga, nu cu umbrela. Cat de just o fi?
Justetea purtarii sau nepurtarii unui accesoriu sau obiect vestimentar masculin e data, fara a o premerge, de functionalitatea sa. Acest aspect, in direct raport cu principiile vestimentatiei.
RăspundețiȘtergereIn acest caz, detaliul subliniat este unul foarte bine punctat - umbrela se poarta in oras.
Adevarat. Si totusi, in cazul cravatei bunaoara, nu stiu daca functionalitatea joaca vreun rol. Daca batista de buzunar (dupa cum bine scriati altundeva) poate fi si mai mult decat decor, cravatei nu-i mai putem atribui astazi utlitatea celei purtate de romanii de pe Columna lui Traian. Nu as pune egal intre superfluu si inutil in materie de vestimentatie - in vreme ce primul incarca si urateste, cel de-al doilea este adesea indispensabil stilului. La ce ne mai foloseste astazi, de pilda, butoniera taiata in reverul drept al hainei la doua randuri de nasturi? Sau funda din rips a palariei...
RăspundețiȘtergerePoate ca exceptia - invocata de mine - nu face decat sa confirme regula (care este, intr-adevar, in mod covarsitor in favoarea functionalitatii in garderoba masculina), dar cred ca eleganta presupune un bun echilibru intre util si frumos: util fara frumos = troglodit; frumos fara util = filfizon.
La buna citire, pe curand!