joi, 3 februarie 2011

Cu tatuaj? Sau fara?



Am adunat o doza suficienta de curaj pentru a scrie postul de fata. Dar vine, ca de obicei, tot dintr-o experienta personala.

Insotind un client la cumparaturi n-am putut sa nu observ, dupa inlaturarea camasii si cravatei, o serie larga de tatuaje, ce acopereau aproape intreg corpul. Dealtfel, un foarte respectabil om de afaceri. Nimeni nu si-ar fi inchipuit pleiada de culori si desene de pe corpul acestuia. Din afara, chiar nu se intrevedea nimic. Nici macar din atitudine.
Aveam sa aflu ca nu e nici primul, nici ultimul. Ca primii in ale tatuajelor au fost stramosii nostri din Neolitic. Urme s-au gasit si pe mumiile din 4000 i. Hr. Iulius Cezar ne povesteste despre tatuajele celtilor in "Razboaiele Galice", scriere datata la 54 i. Hr.

In Japonia, pe indepartatele meridiane, dovezi ale tatuajelor, au fost descoperite pentru perioada Paleoliticului. In lumea civilizata, asa cum o stim astazi, legenda spune ca tatuajele au fost aduse de marinari din Polinezia, in special Tahiti, de unde provine, etimologic, termenul "tatuaj".



Da stiu, pentru multa vreme au fost insemnele proscrisilor, sclavilor sau detinutilor, iar nu ale claselor conducatoare. Dar sa nu uitam ca radacina aristocratiei o reprezinta talharii si piratii altor vremuri.

Rolul lor a fost divers de-a lungul vremii: au indicat grade de rudenie, apartenenta la o familie sau alta, au reprezentat simboluri religioase sau spirituale sau au fost imprimate pe piele, in ideea de a avea un talisman la purtator.

Tatuajul e interzis si astazi de majoritatea religiilor lumii, prin scrierile de care sunt guvernate sau de interpretarile acestora.

Fapt e ca, peste vremuri, la inceput de secol 21, strazile Japoniei iti ofera inca surprize. Oricand e posibil sa observi insemnele distinctive imprimate pe piele, ale unui membru Yakuza (mafia japoneza).



De obicei, sunt tatuaje execuatate in policromie, in tehnica traditionala locala - Tibani. Cand privirile vi se intalnesc, fie ca esti pe strada sau intr-un local, e bine sa-ti feresti privirea. Asa, pentru sanatatea ta.



Nici mafia rusa nu e straina de tatuaje si folosirea acestora pe scara larga in randul membrilor sai, indicand grade ierarhice sau apartenente, la o grupare interna sau alta. Exemplele de mai sus vin in sprijinul ideii ca tatuajele sunt asimilate in continuare cu fenomenul criminalitatii.



Detinutii si militarii practica inca pe scara larga tatuajul, pentru a reliefa, de exemplu, motivul condamnarii, respectiv locul unei misiuni sau confruntari armate.

La cealalta extrema, in mod absolut pasnic, tatuajele, incepand cu anii '90, isi fac loc pe scara larga in cultura pop si se regasesc purtate de tinerii, spre anii 2000. In zilele acestea vei localiza cu usurinta expozitii de dimensiuni impresionante despre subiect sau show-uri TV care te vor purta in lumea tatuajelor.

Am inteles ca impunsaturile sacadate ale aparatului de tatuaj produc un oaresice disconfort la momentul aplicarii. Dar imi aduc mereu aminte de "No pain, no gain!". Valabil, la urma urmelor, in orice actiune pe care o intreprinzi.

Nu te lasa inselat de aparente. Tatuajele nu sunt apanajul barbatilor.



 Femeile poarta si ele tatuaje. Mai delicate sau mai agresive in mesajul lor, fac, nota bene, deliciul barbatilor, de ceva vreme.



S-ar putea, accidental, sa cazi de pe bicicleta si dupa perioada de vindecare a vanataii sa ramai cu un tatuaj. Asa cum s-ar putea sa primesti o lovitura in arcada, aceasta sa se deschida si dupa vindecare sa ramai cu un tatuaj permanent.

Sau, doamnelor, stiu ca multe va doriti aplicarea unui machiaj permanent, fie el un contur al buzelor, fie unul la nivelul sprancenelor.

Doar sa nu cadeti in extreme, neagreate nici macar de fanii genului: tatuaje in zona fetei sau, mai nou, pe globul ocular.

E alegerea ta si aceasta alegere e atat de personala incat excede orice dogme sau norme externe, ce tin de eleganta si sobrietate masculina.



Tu ce alegi? Cu tatuaj sau fara?

*credite foto: Google images, Corbis Images, Bogdana Butnar

8 comentarii:

  1. Fara! Imi plac benzile desenate, dar nu vreau una alaturi de mine...

    RăspundețiȘtergere
  2. Reteta pentru un tatuaj respingator e: pe tot corpul si neintretinut/vechi.

    Eu personal nu m-as "marca", dar pot sa spun ca un tatuaj poate fi "chic" sau macar nu este respingator daca:
    - este mic si discret
    - este proaspat/intretinut (adica nu facut acum 20 de ani si spalacit)

    Am vazut ca englezii sunt mare fani, aproape in linie sunt tatuati, incepand cu 16 ani si pana la 60. Si de multe ori tatuajul este spalacit. La ei practic nu mai esti "altfel" daca ai tatuaj, esti "altfel" daca nu ai :). Deci cred ca o sa fie in curand la moda (si in Romania) sa nu ai tatuaj! Eu astept vremurile alea pentru a fi la moda :D.

    RăspundețiȘtergere
  3. Până acum sunt fără. Am 33 de ani, grupul meu din adolescență și tinerețe nu era influențat de tatuaje. Și nu-mi place să fiu altfel decât consideră mama natură.

    Nu pot nici inel, lănțișor, verighetă, brățară. Un ceas dressy aș purta, dar încă nu am avut bugetul direcționat în acest sens. Preferatul meu la un buget corect: Stowa Antea http://www.stowa.de/nocache/Antea/index,w129672921029507.htm

    RăspundețiȘtergere
  4. nu retin unde am citit:
    "tatuajul este modalitatea prin care omul sarac investeste in arta".
    total neadevarat, dar pe mine ma amuza.

    RăspundețiȘtergere
  5. Stimate domnule Ionascu,

    Stiu ca sunt off-topic, insa nu stiam unde sa postez aceasta intrebare.

    Credeti ca este ca posibil ca in viitorul apropiat sa scrieti un articol referitor la cum sa ne imbracam atunci cand mergem la teatru, opera etc.?!

    Chiar m-ar interesa opinia dumneavoastra in ceea ce priveste acest subiect.

    Va multumesc anticipat!

    Daniel S.

    RăspundețiȘtergere
  6. Daniel, asa cum spuneam intr-unul din posturile inceputului de an, voi dedica multe din scrierile ce urmeaza aplicatiilor practice in ceea ce priveste vestimentatia masculina.

    Tinuta pentru serile cu teatru si opera se va regasi ca subiect de sine statator. Urmareste in continuare blogul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Va multumesc pentru raspuns!

    Cu siguranta voi urmari in continuare blogul dumneavoastra, deoarece este extrem de util. Cel putin in ceea ce ma priveste.

    Felicitari si astept cu interes articolele viitoare!

    Daniel S.

    RăspundețiȘtergere
  8. As spune "cu". Deseori, corpul omului este o opera de arta, insa nu trebuie sa neglijam sufletul, aducandu-i un asemenea tribut. Pentru altii tributul este adus altui lucru sau unei persoane. In general, poate inseamna actul de a-ti depasi limitele, de a trece peste regula pielii proprii nepatate. Se poate sa fie un act de curaj pentru multi.

    RăspundețiȘtergere