miercuri, 23 decembrie 2009

Pana unde? Pana dincolo.



Ar trebui doar sa ridici barbia. Si cand ai gasit o oglinda sa te privesti in ea. Stai drept. Si scoate mainile din buzunar. Stiu, e dificil sa nu faci ceva cu ele. Daca tot le-ai scos din buzunar fa-le folositoare. Intre degetul mare si cel aratator prinde o bucata de material al pantalonilor pe care ii porti. Sau al tricoului sau camasii de pe tine. Stiu, e doar un material. Bumbac, lana, mohair, lycra. Daca te uiti atent la eticheta ai sa si gasesti reperul din care e confectionata imbracamintea ta. Ar trebui sa-ti placa atingere materialului. Sa-ti dea senzatia de moale, catifelat, iar nu rugos sau intepator. Caci haina e facuta sa te protejeze, sa te inveleasca, iar nu sa-ti irite pielea sau simturile. Caci daca te irita, sigur e de aruncat. Repede.





Bun. La o privire si mai atenta vei observa ca mare parte a garderobei tale e compusa din elemente croite din materiale sintetice sau in amestec. De ce? Pentru ca asa suntem obisnuiti sa le cumparam. De-a gata. Smulse repede din raftul magazinului, platite si mai repede la casa, dupa un drum la cabina de proba si gata. Hainele imi sunt prietene. Imi trebuie ceva mai mult timp sa ma imprietenesc cu una sau alta. Si daca nu au o poveste le-o creez.

De ce ma imprietenesc greu cu hainele din magazinele noastre? Pentru ca sunt de o calitate indoielnica si pentru ca cineva intelept din industrie mi-a relatat ca materialele folosite pentru loturile ce ajung la vanzare in tara nu au nici o legatura cu cele din tarile cu traditie in moda masculina.

Vreau tweed. Vreau pantofi "hand made". Vreau o esarfa din matase, asa, de aruncat in buzunarul de la piept al sacoului. Sunt raritati pe la noi. Le-am gasit si voi da veste in alte episoade.

Plecam cu acest bagaj si trebuie sa ajungem dincolo. Nu e foarte departe. De principiu, ar trebui doar sa ne regasim in hainele care ne acopera trupul. Stiu ca sunt neinsufletite, dar puse intr-o ordine anume, coroborate cu decorul, capata viata. Altfel sunt moarte. Da, moarte, carpe.



Iar daca nu le omoram noi prin alaturari de culori si elemente dezarmonizate, le omoara curentele. Emanate de departe, din voci de guru vazute au ba, cum ca asta cu asta si asta cu cealalta, dar doar sezonul asta! Si daca nu esti precum imaginea din vocea de guru esti vinovat. Serios? Eu? Si daca stiu ca in spatele vocii de guru e doar marketing agresiv si industrie publicitara, de ce sa nu adun ce-i mai bun, adica ce ma caracterizeaza cel mai bine si sa raman la ....clasic. Ce-ar fi? Da, chiar asa, sa pot purta costumul de anul asta si peste doi ani. Si sa-l combin cu elemente secundare care sa-l faca mereu si mereu special. Si pot.




Aici se face vorbire despre o calatorie. Unica. Individuala. Masculina. Plecam din locul in care suntem asezati comod, in vechea tinuta, trecatori ordinari pe strada, dinspre si inspre locuri, la un alt nivel, catre o incapere in care vom intra si nu ne vom ascunde spre umbra peretului din dreapta sau din stanga, ci vom merge pe mijloc, hotarat si zambitor. Si peste tot ne vom recomanda: "Eu"..."Tu? Sa nu te recunosc. Arati.....foarte.....tare. Wow!". Chiar nu conteaza cine emite constatatarea de adineauri. Tocmai am renascut.










Un comentariu: