vineri, 13 august 2010

Ma dezbrac de Romania

Asta a pus capac. Poate nu le vad pe celelalte, pentru ca nu vreau sa le vad. Dar, faptul ca vad din nou ceva urat, dis de dimineata ma duce, in minte, spre exprimari nu foarte academice. Si injur in gand.



Aseara, am dezbatut in cerc restrans - Dragos, Ana si Bogdan - probleme existentiale. Si n-am avut cum sa nu ma aprind si sa lansez povestea:

"Ce-ar fi sa-mi controlez ce am, ce sunt, cum sunt, cand si cum imbrac sau dezbrac? Adica, luand-o de la un capat si sfarsind la celalalt, existenta de fata, legal, mi-e guvernata de doua inscrisuri emanate de la autoritati: certificatul de nastere si cel de deces.

Ambele, imi sunt ridicate de la autoritate de unul dintre parinti, respectiv de sot sau o ruda apropiata. Intrebare? Nu ma nasc sau nu mor, fara hartiile lor? Nu exist fara un certificat de nastere?

Ba da, sunt viabil chiar de la prima respiratie. Dar, sub imperiul legii si al explicatiilor intortocheate si oricum nevalide, despre conventia sociala, eu trebuie sa fiu inregistrat. De ce?

Pentru simplul motiv ca, undeva la 20 de ani de la nastere trebuie sa fiu acel bun executant in marea armata de executanti.Si sa creez, o asa zisa, cariera. Si atat. Pot fi, intr-o soarta norocoasa, la capatul superior al lantului trofic. Chiar si asa, tot executant ma numesc. Adica mai nimic despre mine.

Intre nastere si moarte, undeva pe drum, apare discernamantul. Adica, intr-o lume normala, majoratul e la 18 ani. Adica, m-am desteptat. Deja port camasa ca sa pot fi angajat in regimul prestator de servicii sau producator de bunuri.

Daca tot e sa incep sa controlez, de ce sa nu incep prin a-mi controla viata? Adica sa fac ceva pe drumul dintre certificatul de nastere si cel de deces. Ceva semnificativ.



Cat costa un buletin, la negru? De Bucuresti? 500 euro. Cat ar putea sa coste un certificat de deces? 3000, 4000 euro? Beneficii? Dispar: fara urme, fara datorii, fara regrete despre ce las in urma. O iau de la un capat. Unul cu cel putin o sansa acordata.

Ma duc langa Berna si incep sa-mi fac povestea. Ma asez intr-un satuc de munte, izolat. Sunt proaspat imbogatit. Vin din fosta URSS. Am facut averi din pacura extrasa din smarcurile Siberiei. Execut si cateva operatii estetice. Platesc un profesionist pentru crearea unei povesti on line. Foarte personala. Incep sa joc golf cu vecinii. Imi schimb numele: Johann von Statenhaus. Imi fac rost de acte. Imi platesc studii. Ma fac avocat. Invat limba in mai putin de 6 luni. Profesez. Scriu in continuare despre vestminte masculine.



Ma intorc in Romania, dupa 5 ani. Glumeam."

2 comentarii:

  1. in fond si la urma urmei de ce nu? daca poti, daca vrei , daca ai vazut suficient dde multe filme , o faci :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta imi aminteste de consultantul de investitii care, vazand un pescar sarman, se gandeste sa faca o fapta buna si sa-l consilieze gratuit. Ii explica in ce fel ar putea deveni bogat, cumparand o plasa, vanzand pestele, apoi luand o barca, vanzand mai mult peste etc. etc. Pescarul, linistit, intreaba de de ar face toate acestea. "Pentru ca astfel vei avea destui bani ca sa faci numai ce iti place in viata", condescinde ingaduitor consultantul. "Ce iti place tie cel mai mult sa faci?" il imboldeste mai departe financiarul. "Cel mai mult?" se intreaba in barba sarmanul. "Cel mai mult imi place sa vin aici, pe malul marii, si sa pescuiesc!"

    RăspundețiȘtergere