Dandy. Poti?

"Dandy se reintoarce!" - au strigat vocile mai grave sau mai amortite ale acestei lumi. Care? Unde?

Rabdare. Iti explic tot.

A inceput cu George al IV-lea, rege al Angliei ce cheltuia sume imense pe vestminte alese. Si care se sprijinea pe sfaturile celui mai dandy dintre toti: Beau Brummell.

Rafinat, de o eleganta extrema prin insasi simplitatea tinutelor, moare la 1840 intr-un azil de nebuni. Ramane post-mortem tatal substantivului "dandy".

Ca o reminescenta a epocii victoriene, dandismul l-a continuat contele d'Orsay, Alfred. Se dadea inca mult din maini, se bea scotch tare si se afisa sensibilitatea. Alaturi de tinute impecabile.

Peste ani, flacara e reaprinsa de Edward al VIII-lea, duce de Windsor (da, el a influentat numele nodului de cravata), satul, probabil de camasile cu monograma mostenite de la tatal sau, relaxeaza eticheta vestimentara masculina pentru scurta vreme. Ramane, peste ani, un reper.

Dandy are varste: perioada inceputului de secol XX: Oscar Wilde si iesirea sa din tipare, cu pantalonii pana la genunchi, sosete de matase si haine de catifea nobila. Nu l-a intrecut nimeni.

A ramas in amintirea tuturor nu numai ca autor. Isi merita din plin statuia dedicata lui de americani.

Ce e un dandy? Ce face? Ce-l face special? Tinuta, in primul rand. La inceput, in linii simple, dar perfect ansamblate, materiale de o finete aparte, eticheta, reverenta, putere, sensibilitate. De principiu, fara ocupatie. Sau cu ocupatii artistice. Nu boem, nu dadaist. Dar cu intretaieri. Chiar aristocrat, uneori. Plin de farmec, face mereu alegeri corecte: salveaza femei si copii, e filantrop, pe cat poate. Este, normal, un magnet pentru sexul opus, fata de care pastreaza o distanta strategica. Pana la dovada contrarie. Aproape, deci, ca le stie pe toate. Dar la modul elegant. Pentru toate astea e apreciat, devine persoana publica si se bucura de mare stima.

Dandy traverseaza apoi perioada imaculata. Gesturile sunt mai retinute. Albul il caracterizeaza in tinuta. Vorbeste pretios si are un sfat bun pentru oricine. Il atrag, mai mult ca oricand, preocuparile artistice. Hercule Poirot si Andrea Sperelli.

Trece cu succes si de anii tulburi ai marii conflagratii. Trist, obosit, se ascunde prin saloanele din Paris sau noile cafenele din Manhattan. Incepe sa invete inca din scoala regulile de buna purtare. Alaturi de pedigree, il ajuta sa acceada social. Inca.

Ajunge, peste ani, in zilele noastre. Restilizat, reinventat. Aceeasi simplitate de la inceput, dar cu o gama mai mare de optiuni in ceea ce priveste tinuta.

Cum il recunosti astazi? Are cateva elemente specifice. Uita-te atent dupa un costum din trei piese croit excelent, un parfum abia simtit si o butoniera, la care poarta o floare. E fin cunoscator al regulilor vestimentare.

Reteaua l-a adus in prim plan si chiar si-a tiparit cataloage pentru cei neinitiati. Ne-au trimis si o mostra.

Judecatile in materie vin din sensuri diferite si capata forme diverse. Unii iau peste picior perioadele dandismului si ii exagereaza trasaturile.

Altii isi doresc sa acceseze clasa dandy cu orice pret. Absolventi sunt putini.

Se incearca in ultima vreme un dandy actual, machiat, cu o alura plictisita si retras din lumea pe care ar trebui de fapt sa o cucereasca prin farmecul si stilul sau. Il consider un curent avantgardist, relativ la subiectul dandy. Ca sa nu emit o judecata prea laborioasa, deci foarte crunta, las timpul sa vorbeasca. Dar iti ilustrez genul.

Ce-ti trebuie sa fii un dandy? Multe. Chiar si azi. Primul pas, cred, ca ar fi sa te descoperi. Pentru a fi un model de urmat. Si de ingurgitat o mare doza de stil si civilizatie. Care sa individualizeze, iar nu sa estompeze. Apoi imbraca-te. Pentru inceput, alege trei elemente simple.

Dar nu ezita nici in fata unei linii vestimentare mai agresive. E din acelasi capitol.

 

Pentru rezolvarea totala a problemei arunca o privire si in tabelul de mai jos. Sigur elementele schitate iti sunt la idemana: pantaloni de flanel sau moleskin, costume de tweed, veste,  pantofi sau ghete derby, esarfe, cravate ascot, camasi albe, redingote, manusi de piele.

Nu uita sa-mi trimiti impresiile publicului. Pana atunci insa te mai sfatuiesc ceva: sa asculti muzica lui Manson si sa-i porti hainele doar daca ai dramul de nebunie necesar. Altfel, evita. E un dandy, dar doar in lumea lui.

Un dandy nu e o clasificare E o stare. E o atitudine. E o forma de stil masculin. Nu-l cauta prin biblioteci. Rar ai sa gasesti referinte. Dar daca te-ai apucat de studiat fenomenul, studiaza-l cu atentie. Cu siguranta nu-ti va dauna.

Ce ma astept sa vezi? Traditie si individualizare. Cele de fata nu sunt un o lectie, ci un vector. Care vine de foarte departe si sigur nu se opreste aici.

Iar daca e sa am o dorinta, aceea e sa zaresc intr-o zi, in urbe, un mare, mare afis, anuntand o mare, mare adunare:

Si in era tuturor training-urilor posibile si imposibile, o sa ma asez sa invat. Asa, pentru mine.