Am inceput sa citesc despre acest domn. Care se machia si asa iesea din casa, in Londra anilor '20. A iscat reactii din cele mai diverse - pana la cele mai violente. Pentru indrazneala sa, intr-o atat de conservatoare societate, si-a luat o bataie zdravana. Dar si-a revenit.
Denis Charles Pratt a.k.a. Quentin "Cottaging" Crisp, nascut in Sutton, Surrey, UK, la 1908 - conform nomenclatorului de meserii - scriitor si recitator. Conform declaratiilor sale nu a avut vreodata vreo meserie, caci "..n-am muncit nici o zi in viata mea. E daunator. Eu sunt special, unic. Munca mea e alta.".
Dupa un traseu sinuos, ajunge in SUA in 1981 si se dedica oamenilor. In toate felurile pe care le-a cunoscut. Icon al miscarii gay, greseste atunci cand declara in anii '70 ca SIDA e un "capriciu". E marginalizat o perioada.
Sting ii dedica "An Englishman in New York". E prieten cu Warhol si cu mai marii artisti ai vremi. Precede teatrul absurdului, prin interpretarile sale. Joaca in filme. Putine, dar de calitate. Moare la aproape 91 ani.
William Hurt ii dedica o interpretare de exceptie in filmul ce a avut premiera in februarie 2009. I-as da Oscarul.
Pentru palaria aruncata mereu pe o parte, pentru esarfa colorata, prinsa mereu in inel, pentru batista ce parca exploda in buzunarul de la piept si pentru toate adevarurile spuse de-a lungul vremii, ma inclin. Un liber. Quentin Crisp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu