Desi neacceptate de catre conservatori, considerate fara utilitate de altii, raman in continuare in multe dintre noptierele barbatilor si sunt purtate cu mandrie in varii ocazii. Chiar si la tinute casual.
Pentru unii e semn de recunostere al gradului (vezi cazul masonilor), pentru altii e un semn distinctiv, transmitandu-se din tata in fiu, ca insemn al pedigree-ului. (vezi Marea Britanie sau Tarile de Jos).
Pentru altii ramane un semn al etalarii unei puteri, de o natura sau alta.
Iar cei pe care ii iubim mult, isi permit, cand si cand, o extravaganta: inel si manichiura facuta. Pacino.
Nu te-as sfatui sa porti inele barbatesti din aur. Seamana prea mult a ghiul - si asta nu ne place. Deloc.
Dar ai o mie de alte materiale sau combinatii de metal si pietre semipretioase, care vor sta foarte bine pe mana ta.
Fie ca sunt din argint sau aur alb, onix-ul atasat le da o nota princiara. Daca vrei chiar totul, ii poti atasa si un mic diamant in varf. Doamnele o sa se supere si o sa creezi, din nou, contradictii. Dar stiu ca nu-ti pasa. Mergi inainte.
Si daca tot vorbim de printi, hai sa ne aducem aminte ca boierii isi purtau sigiliul pe inel. Acesta era presat in ceara incalzita, formand insemnele princiare. Desfacerea sigiliului se pedepsea cu moartea. Astazi, doar cu pedeapsa inchisorii. Pacat.
Unde porti inelul? Pe dreapta? Pe stanga? De principiu, orice fel de inel purtat la mana stanga, pe degetul inelar, este semn pentru toti ceilalti ca persoana e casatorita. Ii spunem verigheta.
Nu sunt aici sa spun povesti despre acest subiect. S-au scris carti prea multe. Sunt si ecranizari destule. Subiectul il las in seama altora.
Mai e ceva: nu exagera cu numarul lor. Cred ca unul e deajuns. La mana dreapta. Pe degetul mic.
Nu exista o regula in domeniu, dar iti recomand mana dreapta. Asa spun practicile. Tot ele precizeaza ca astfel de imagini se regasesc in alte planuri: curentele punck-rock. Locul lor e binevenit acolo.
Lui i se da voie. Si doar pentru ca a reinventat casa Chanel: Karl Lagerfeld. Si le tine imprastiate pe biroul de langa garderoba si alege cu meticulozitate, in fiecare dimineata, dintre sutele pe care le detine. Stil. Identitate.
Interpretarea imaginii purtatorului de inel e cu dus-intors. Unii ti-ar spune ca doar mafiotii poarta asa ceva. Si doar in filme. Altii s-ar putea sa te perceapa drept proxenet. Sau ca pe un ciudat.
Parerea mea? Daca iti vine sa porti inel, poarta. Iti va face bine prezenta lui, daca e un model ce iti place.
Da, exista si alte bijuterii barbatesti acceptate. Provenite din secolele din urma sau reinventate de maestrii zilei, continua sa fie achizitionate de barbati si alaturate tinutei de zi cu zi.
Pentru completari, te las sa-l studiezi pe Phillip Crange, un nume actual in domeniu, aici.
Respect si parerea celor care sustin ca inelul purtat de barbat e un instantaneu cazut in desuetudine. Dar achiesez la mai vechea idee, pe care o sustin cu tarie: simt ca vine vremea in care clasicul, in forma actuala, redesenata, revine cu tarie in prim plan. Domnul din perioada interbelica, cu fizionomia, acum, in forma de google, reapare negresit. Si va sa fie, intr-adevar, timpul elegantei. Inelul va sta si el acolo. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu